Baccano!

-MINI-


Tip productie: Serie anime – 13 episoade – 3 episoade speciale

An lansare: 2007

Gen: Mafia, Mister, Fantasy contemporan

Nota: 7.5/10


Am lipsit o vreme de pe blog se pare. Nu-i nimic, tot de rasul curcilor au ramas statisticile de trafic ale blogului asta, deci nu-i mare pierdere o mica absenta.

vlcsnap-2017-03-08-21h26m28s409.png

Baccano! e intruchiparea unuia dintre acei pomi laudati catre care nu e o idee buna sa mergi cu vreun plan de pornire a unei afaceri de comert cu pere micsunele. E o serie anime bazata pe o serie (?) de nuvele usoare scrise catre Narita Ryougo, acelasi autor responsabil si pentru Durarara!! Povestea urmareste cateva fire narative ce au legatura cu familii mafiote, deturnari de trenuri, crime odioase, alchimie, nemuritori ce mananca oameni si multe altele, totul dus in spinare de un cast de vreo 20 (DOUA ZECI) de personaje.

Si e plictisitor de rupe.

vlcsnap-2017-03-08-19h15m08s777.png

Acum, trebuie sa fac doua mentiuni:

  1. Fix inainte de a viziona seria asta am urmarit Space Pirate Captain Herlock: Outside Legend – The endless Odyssey, o serie anime SF hibrida, care mi-a facut foarte mare placere. Are pirati spatiali, un protagonist absurd de miserupist in fata pericolului, demoni cosmici, calatorii printre dimensiuni, zombie spatiali si tot asa. E un fel de vis umed pentru fanii SF ca mine, crescuti pe Franke Herbert, fratii Strugatski, John Brunner si altii de genul. Orice as fi vizionat dupa ar fi avut de suferit in a-mi capta atentia, mai ales la foc rapid.
  2. Nu am vizionat inca episoadele speciale si nici nu sutn deosebit de interesat sa o fac.

Si asa stiti si voi din ce circumstante vin acum aceste observatii. Se poate ca Baccano! sa-mi fi placut mai mult daca l-as fi vazut intr-un moment mai oportun.

vlcsnap-2017-03-08-19h02m18s327.png

Seria de fata sufera de acelasi sindrom ca si Garden of Sinners, si anume ca foloseste o tehnica de povestire fata de care eu observ ca incep sa am alergie. Toata scenele sunt puse intr-o ordine absolut aleatorie, cu o multitudine de salturi intre perioade de timp si tranzitii de la un an la altul chiar si in mijlocul unei propozitii. Totul e, bineinteles, facut doar de amorul artei, intr-un experiment narativ care nu mi-a parut in niciun moment ca reuseste sa-si gaseasca cu adevarat stabilitatea.

Adaug aici si faptul ca ca vedem aceleasi evenimente din perspectiva mai multor personaje si deja totul incepe sa para ca o incercare obositoare de a trage o pisica de coada pana invata saraca sa cante opereta. Evenimente destul de scurte se prelungesc ca timp de vizionare ad nauseam, pana in punctul in care realizam spre final ca nu s-a petrecut mai nimic important pe durata a 13 episoade iar povestea mai mare in mijlocul careia pasim nu s-a urnit cam deloc.

Status quo-ul vazut la inceput ramane aproximativ neatins pana la finalul intregii chestii, lucru care ma face sa-mi pun intrebari de ce am vizionat 13 episoade doar pentru a ajunge inapoi de unde am plecat.

vlcsnap-2017-03-08-20h34m20s311.png

Lucrurile nu sunt, bineinteles, ajutate nici de castul acela imens de personaje care, cu vreo doua exceptii notabile, sunt complet imposibil de placut sau suportat pe ecran. Cel putin pentru scenele lui Ladd sau Jacuzzi simteam ca am nevoie de un pahar de tarie ca sa le suport pana la final.

Exceptia notabila e cuplul de personaje Isac si Miria. Amandoi sunt de o excentricitate debordanta si reusesc sa insufleteasca orice scena in care ajung sa apara. Par rataciti prin anime-ul asta de printr-o alta serie – pe care as prefera sa o vizionez sincer – si mi-au fost simpatici aici, facandu-ma sa apreciez mai mult scurta lor aparitie din Durarara!!.

Mai e si Claire ca personaj simpatic, desi surprinzator de generic, chiar si spre final.

Restul nu merita mentiune.

vlcsnap-2017-03-08-21h17m12s539.png

Cel mai frustrant lucru in legatura cu anime-ul asta e ca nu am nimic chiar rau de zis. Toate problemele mele cu seria se pot reduce foarte usor la gusturi personale si preferinte, caci in sine anime-ul e de-a dreptul inofensiv.

Nu exista gauri imense in poveste, nu exista cine stie ce disjunctii logice ce sa zgaraie, personajele nu-si ies din propriile tertipuri, animatia e functionala, muzica e decenta, violenta exista pana intr-un punct care sa fie doar credibil.

Cam orice poti ierta in momentul in care realizezi ca absurditatea e intentionata…mai putin faptul ca e atat de plictisitoare.

vlcsnap-2017-03-08-22h07m44s455.png

Si asta e tot ce am de zis despre Baccano!, anime-ul cu nemuritori plictisitori.

Ca sa fiu sincer, spre final chiar a inceput sa-mi capteze interesul. Odata ce toata labareala s-a incheiat si povestea a inceput sa lege din pleiada de fire libere, treaba chiar a devenit suportabila si am gasit ca ma distram cu personajele. Daca nu ar fi fost atat de lungit totul, daca nu ar fi trebuit sa suport sa vad aceleasi chestii de o suta de ori – un lucru ce nu e IN SINE rau, ci doar aici nu a functionat – si daca povestea ar fi avut ceva de zis pana la urma, randurile astea ar fi avut probabil alt ton.

vlcsnap-2017-03-08-22h28m37s853

Asta e, asta a fost. Chiar imi pare rau ca nu mi-a placut mai mult, oricat de ridicol ar suna.

Insa, cum nici Durarara!! nu mi-a prea mers la sufletele, in mare din aceleasi motive, cred ca-i sigur sa zic ca adaptarile anime ale cartilor astea nu sunt pentru mine.

vlcsnap-2017-03-08-17h06m36s544

Nu uitati ca puteti da follow, like, share sau chiar comenta direct aici pe blog; sau va puteti alatura pe FaceBook grupului Anime Paradigm daca v-a facut placere aceasta recenzie sau aveti nelamuriri / observatii / intrebari / injuraturi la adresa mea.

Toate cele bune pana la urmatorul articol.

Flip Flappers

– MINI –


Tip productie: Serie anime  – 13 episoade

An lansare: 2016

Gen: Fantasy, Magical Girls

Nota: 9/10


Cobori in fuga prin vizuina iepurelui alb, treci de Alice si lumea ei fermecata, si iesi undeva prin desertul din Mad Max, unde esti vanat brutal de fete anime intr-o realitate repetitiva in stilul Groundhog Day, spre a fi infrante printr-o cadere in psihicul adanc al colegei de scoala, fara nevoia unui vis ca-n Inception…si cam asa ceva e Flip Fappers in momentele sale de glorie.

vlcsnap-2016-10-30-14h34m40s097

Acum, dupa bucatica de mai sus, chiar va mai intereseaza care e povestea?

Doar de dragul formatului, e cam asa: doua fete se intalnesc – una energica, una cuminte, Pretty Cure ar trebui sa va vina-n minte – si ajung sa calatoreasca prin bucatele de universuri magice in cautarea unor bijuterii – MacGuffin standard pentru asa ceva – ce ar urma sa implineasca dorinte odata ce sunt stranse suficiente. In opozitie apare o organizatie secreta, mult mai bine echipata, ce au propriile planuri pentru respectivele bijuterii, ajutati de proprii vanatori – tot adolescentini, evident.

Cam asta ne e premiza, si cel mai putin important element al intregului anime.

Undeva prin mix mai apar transformari magice, inamici transformati in prieteni, iepuri antropomorfici, doctori misteriosi si multe, multe, altele.

vlcsnap-2016-11-03-22h25m34s286

Flip Flappers reuseste sa creeze un univers magic cu adevarat impresionant, debordant ca si creativitate  vizuala, fara a se bloca intr-un singur stil si fara a deveni absurd sau obositor prin schimbarile vizuale. Povestea in sine rasare tarziu, considerand ca nu e foarte multa in sine, si lasa loc seriei sa respire si sa construiasca, sa aduca la viata relatie intre cele doua personaje intr-un mod natural si credibil, considerand si varsta lor.

Cum foarte rar am sansa sa vad, seria asta nu ne forteaza sa suportam expozitie fara sens. Tot ceea ce trebuie sa stim vine prin intermediul actiunii, prin scene care elucideaza misterul central, fara a ne bate cu el peste ochi. E un stil foarte organic de a povesti si de a lasa, totusi, suficient material spre interpretarea celui ce priveste. Conceptul de „info dump” e aproape absent aici, cu cateva dintre episoade fiind adevarate bijuterii in materie de povestire vizuala.

vlcsnap-2016-12-24-18h04m02s301

Asta ar fi, bineinteles, complet inutil daca povestea nu ar fi usor de urmarit sau daca s-ar dovedi totul a fi plictisitor.

Din fericire, nu e cazul.

Flip Flappers, chiar si in momentele sale mai tacute si introspective, are energie cat sa nu stie ce sa faca cu ea. In momentele in care trage in rafala maxima, e de-a dreptul un carusel.

Intr-un anume fel, mi-a amintit mult de Abenobashi Magical Shopping Arcade si de FLCL, ambele productii Gainax din zilele de glorie ale studioului. De fapt, totul despre seria asta mi-a insuflat un aer clasic, cumva reminiscient al anime-urilor de prin anii ’90 sau inceputul anilor 2000, dar asta e mai greu de explicat in cuvinte.

vlcsnap-2016-12-30-17h54m37s715

In caz ca nu e foarte clar de prin cele cateva imagini puse pe aici – si care mi-a fost oricum foarte greu sa le decid – atunci o zic explicit: animatia e un deliciu. Miscarea personajelor, stilul grafic, culorile, totul creaza un anime cu o foarte clara identitate a sa. Chiar daca stilul variaza – ca la urma urmei, asta e rostul plimbarii printre dimensiuni – calitatea animatiei ramane constanta de la primul episod si pana la ultimul, lucru care nu-l pot zice despre multe anime-uri din sezonul de toamna 2016.

vlcsnap-2016-12-24-19h11m26s471

Cert e doar ca mi-a facut foarte mare placere seria asta si nu-mi doresc, sub nicio forma, un al doilea sezon pentru ea. E o poveste de sine statatoare, cu un inceput, mijloc si sfarsit clar, care e competent realizata si pusa-n scena. Nu are nevoie de absolut nimic mai mult si e printre anime-urile mele preferate ce au iesit in 2016, chiar daca pare sa fi fost trecut cu privirea de multi fani.

vlcsnap-2016-10-30-14h36m28s623

O serie facuta cu pasiune si cu placere, cu radacini clasice, si fara o urma de CGI care sa sara-n evidenta. Venita din partea unei echipe cu, pe semne, putina experienta in materie de anime-uri, de la un studio de animatie ce pare a fi la inceput de drum, se poate simti aici pasiunea pentru ceea ce faceau…iar rezultatul e spectaculos.

Daca cautati vreodata o bijuterie de anime pentru care nimeni nu avea vreo asteptare speciala, aruncati un ochi peste Flip Flappers. E posibil sa va surprinda placut.

vlcsnap-2016-12-30-17h42m16s934

Nu uitati ca puteti da follow, like, share sau chiar comenta direct aici pe blog; sau va puteti alatura pe FaceBook grupului Anime Paradigm daca v-a facut placere aceasta recenzie sau aveti nelamuriri / observatii / intrebari / injuraturi la adresa mea.

Toate cele bune pana la urmatorul articol.

Okusama ga Seitokaichou!

– MINI –


Tip productie: Serie anime  – 24 episoade – 2 sezoane

An lansare: 2015 – 2016

Gen: Comedie, Ecchi

Nota: 6.5/10


Acest mini articol se aplica pentru ambele sezoane ale seriei asteia. In primul rand deoarece sunt mult prea lenes pentru a scrie doua bucati diferite, si in al doilea rand deoarece nu exista absolut nicio diferenta intre cele doua sezoane care sa merite orice fel de tratament individual.

vlcsnap-2017-01-09-19h58m27s710.png

My wife is the student council president! are un titlu imbecil si o inima buna, formata din 24 de episoade de cate 8 minute lungime fiecare.

Poveste e simpla: cel mai cast adolescent din lume se trezeste  „casatorit” cu o colega de liceu – chestii de-ale parintilor – si ajung sa locuiasca impreuna. Ea e sefa consiliului elevilor din liceu dar, in ciuda acestui fapt, ei nu se pot da calumea-n vileag ca fiind impreuna – ca ajung sa fie impreuna, duh! – din cauza unei alte tipe cu un par adanc infipt in cur care aparent uraste orice forma de intimitate intre un baiat si o fata.

Ghiciti voi restul mai departe, ca nu-i chiar stiinta abstracta.

vlcsnap-2017-01-09-20h03m10s030.png

Am mai vizionat prin 2014 o serie mai veche, similara, numita Iketeru Futari, care mi-a placut mult. Amandoua seriile au cam aceasi filozofie a existentei: se ia genul ecchi, se scot absolut toate rahaturile inutile din el, se fierbe pana se atinge forma de sirop concentrat si se serveste intins pe corpul fraged al unei virgine de liceu…uh…presupunand ca mai exista asa ceva.

Seria nu are poveste, nu are o tentativa de poveste, nu are dezvoltare de personaje, nu are personaje complexe sau macar interesante, si inoata in momente fara numar de hentai soft core care niciodata nu reuseste sa treaca mai departe – caci umor pe seama libidoului si caci ar implode universul daca doua personaje anime ar ajunge totusi sa si-o traga in vreuna din chestiile astea.

vlcsnap-2017-01-09-20h02m26s976

Dar e amuzanta cu draci  – literalmente – de vizionat.

N-am avut nicio asteptare, n-am avut nicio pretentie, am stiut de la prima scena la ce sa ma astept si mi s-a servit exact asta.

Lipsa de ambitie?

Cu siguranta.

Lipsa de umor?

Nu. Chiar nu.

Prefer de departe o asa serie care nu-mi incearca rabdarea pentru toate cretinismele uzuale ale genului in locul a orice altceva mai complicat sau mai pretentios.

vlcsnap-2017-01-09-20h03m23s119.png

Nu am ce analiza aici.

Intereseaza pe cineva implicatiile profunde ale unei glume cu un supozitor?

Ma indoiesc. Stiu ca mai sunt si ciudati pe acolo, dar nu cred ca am asa ceva printre cei ce-mi citesc blogul.

vlcsnap-2016-10-12-21h24m27s853.png

Seria asta e doar ceea ce pare a fi si e distractiva de vizionat asa cum e, in ambele sezoane.

Daca nu va musca umorul inca de la primul episod, nici nu trebuie sa mergeti mai departe. Aici sunt doar fetite goale, glume cu supozitoare, bile albastre si tensiune sexuala atat de incordata de incepe sa dea note muzicale.

Personajele in sine sunt simpatice ca si clisee amuzante si mi-ar face placere inca un sezon de asa ceva…sau macar un hentai care sa rezolve naibii odata tot stresul sexual din sezoanele deja existente.

Ce i-ar mai trebui?

vlcsnap-2016-10-12-21h23m29s099.png

Nu uitati ca puteti da follow, like, share sau chiar comenta direct aici pe blog; sau va puteti alatura pe FaceBook grupului Anime Paradigm daca v-a facut placere aceasta recenzie sau aveti nelamuriri / observatii / intrebari / injuraturi la adresa mea.

Toate cele bune pana la urmatorul articol.

Hana to Alice: Satsujin Jiken

MINI


Tip productie: Film anime

An lansare: 2015

Gen: Josei, Mister

Nota: 7.5/10


vlcsnap-2017-01-08-12h46m53s006.png

The case of Hana and Alice e un film numai bun de vizionat pe la 2 dimineata cand nu reusesti sa gasesti ceva mai bun sau mai interesant de consumat. E, in acelasi timp, si o foarte ciudata experienta anime ce nu reuseste decat foarte greu sa-si gaseasca ritmul si careia ii voi uita, din pacate, multe dintre detalii.

Servind ca prequel unui film live action de acum vreo 12 ani, filmul actual urmeaza povestea unei anume Alice, pe numele ei complet Arisugawa Tetsuka, ce se transfera intr-o scoala noua ca urmare a divortului parintilor ei. Aici nu e tratata prea bine de noii ei colegi, banca in care se aseaza fiind aparent a unui baiat ce a disparut – presupus ucis – fara urma cu mai bine de un an inainte. Ajungand sa „investigheze” evenimentul, ea ajunge sa se imprieteneasca cu Arai Hana si impreuna sa descopera circumstantele misterioasei dispartii.

Si nimic nu conduce spre ceva fantastic de interesant, asa ca nu va ganditi c-am sa va zic despre cine stie ce bijuterie nesperata.

vlcsnap-2017-01-08-12h43m53s887.png

Prima si prima chestie care te loveste-n retina cu filmul asta e ca se foloseste de animatie rotoscopica. Acum, nu stiu daca asta e termenul corect in limba romana pentru „rotoscoping animation”, dar presupun ca veti intelege despre ce-i vorba.

Pentru cine nu a mai vizionat niciodata asa ceva – exemple notabile fiind anime-urile Mind Games, Aku no Hana si Kuuchu Buranko – trebuie doar mentionat ca e o tehnica foarte veche si mai putin utilizata ce presupune desenarea peste cadre filmate real. Cateodata rezultatele sunt impresionante, cateodata mai putin, si cam depinde de multe ori de viziunea creatoare a regizorului si de competenta echipei.

Cine a vizionat vreodata desenele animate Superman de prin 1940 vor sti cam cat de realista poate fi miscarea animata obtinuta prin asa metode.

vlcsnap-2017-01-08-12h46m02s917.png

Din pacate, anime-ul de fata nu e printre cele mai impresionante tehnic exemple ale tehnicii acesteia, dar isi are momentele. De cele mai multe ori animatia e simplista iar personajele foarte putin detaliate fac nota disconcordanta cu detaliul impresionant al cadrelor de fundal – fotografii reale peste care se deseneaza – si rezultatul zgaraie ochiul de cele mai multe ori. Adaugand peste treaba asta si uzul ciudat al tehnicii de slow motion, rezulta un film ce de multe ori te zgaltaie din imersiune prin simplul fapt ca nu-si gaseste un stil vizual care sa functioneze constant.

DAR, ca sa fim cinstiti pana la capat, animatia, desi simplista, e fluida si se simte destul de naturala. Momentele in care cinematografia atinge notele vizuale corecte sunt superbe si dau productiei o textura foarte misto.

vlcsnap-2017-01-08-12h45m30s099.png

O a doua chestie care ar putea indeparta lumea e faptul ca prima jumatate de ora e…degeaba. Povestea arunca pe ecran o gramada de detalii – lectii de balet, o tipa posedata si obsedata religios, concepte de fantome, ideea unui ucigas in serie, o intalnire cu tatal natural pentru actele de divort, cariera de scriitoare a mamei sale – dar cam nimic din prima parte a filmului nu ajunge sa aiba vreo relevanta mai tarziu. Filmul bate pasul pe loc jumatate de ora si pare pur si simplu confuz si pierdut, fara a avea o directie sau structura narativa clara.

vlcsnap-2017-01-08-12h47m24s034.png

Ambele probleme de mai sus se mai rezolva, oarecum, odata ce povestea trece in actul al doilea unde Alice o intalneste pe Hana, si de unde toata productia incepe sa-si gaseasca propria voce si identitate.

Aceasta din urma se manifesta printr-o extrem de buna chimie intre personaje, cu cateva dintre cele mai placute interactiuni pe care le-am vazut in anime-uri de ceva vreme incoace. As zice chiar ca e printre cele mai realiste viziuni asupra unor personaje feminine adolescentine, la un loc cu – si cat de misogin o sa sune asta – concluziile pripite la care ajung, pornind de la cele mai absurde premize sau indemnuri.

Povestea in sine e buna de aruncat si serveste cel mult ca un cadru pentru a lasa doua fete de liceu sa interactioneze si sa se imprieteneasca, in timp ce rezolva un mister nascut din imaginatia colectiva a comunitatii liceale ce se agata de orice zvon iesit din comun.

vlcsnap-2017-01-08-12h44m01s264.png

Per total, eu recomand filmul.

E o experienta interesanta, cu o personalitate proprie si un stil aparte. Personajele sunt printre cele mai umane pe care le-am vizionat prin anime-urile din ultima vreme si mi-a facut sincer placere sa vad ce naiba vor sa faca pana la coada. E amuzant, induiosator pe alocuri, ciudat cateodata si nu functioneaza aproape niciodata exact cu si-ar fi dorit regizorul.

Dar asta nu-i ia mult din calitatile pe care le are oricum. Si odata ce ati terminat cu filmele mari si faimoase anime – ca mine – e si asta bun de tinut minte pentru o vizionare.

vlcsnap-2017-01-08-12h47m58s708.png

Nu uitati ca puteti da follow, like, share sau chiar comenta direct aici pe blog; sau va puteti alatura pe FaceBook grupului Anime Paradigm daca v-a facut placere aceasta recenzie sau aveti nelamuriri / observatii / intrebari / injuraturi la adresa mea.

Toate cele bune pana la urmatorul articol.

Sezon Toamna 2016 – Partea a II-a

Da, a devenit o serie chestia asta, care va incepe sa aiba din ce in ce mai putine anime-uri de la articol la articol, dar probabil va creste ce am de zis. Pe moment doresc doar sa completez lista inceputa tura trecuta cu restul de serii pe care le-am mai incercat. Sunt aproape sigur ca mi-am consumat toata rabdarea disponibila pentru a viziona noi productii, asa ca altele nu ma astept sa mai fie.

Dintre toate anime-urile despre care am scris pana acum, cel mai probabil voi ajunge sa vizionez foarte putine pana la final, urmand sa revin asupra celorlalte candva in viitor. Poate cand vor prelua porcii controlul planetei. Poate un pic mai curand, cand vor fi maimutele la carma. Vedem.

Acestea fiind zise, ia sa vedem ce-am mai reusit sa pescuim din mocirla.

vlcsnap-2016-10-12-21h24m27s853.png

Continue reading Sezon Toamna 2016 – Partea a II-a

Sezon Toamna 2016 – Partea I

In seara asta va aduc un articol din nou creata categorie:

„Am avut si idei mai proaste de atat…dar nu cu mult”

Scurt pe doi, ideea e asa: eu nu vizionez, de felul meu, anime-uri in timp ce ele sunt difuzate. Imi displace sa astept cate o saptamana dupa cate un episod, pe cat imi displace si zgomotul constant al fanilor si al celor ce se considera, cu prea putin simt ironic, „critici anime”.

vlcsnap-2016-10-03-23h55m18s256.png

Dar cum stiu ca nu se citeste prea mult despre anime-uri vechi sau obscure, iata ca musc si eu din glontul asta pentru a mai putea intretine ceva conversatii mai curente. Ceea ce urmeaza e o prima privire aruncata asupra anime-urilor ce si-au inceput difuzarea saptamana asta, cu cateva imagini ca exemple, si o prima impresie asupra acestui sezon de toamna.

Evident nu sunt aici toate anime-urile lansate in ultimele sapte zile. Nu am atat timp liber disponibil, si nici nu ma tin nervii sa vizionez chiar atat de multe chestii pentru care sa am rabdare mai tarziu.  Daca omit cateva care v-ar fi interesant…ei, Google va e prieten.

Asta, sau le voi discuta saptamana viitoare, de vreme ce acest tip de postare as dori sa devina o obisnuinta de weekend…daca prinde, evident.

 vlcsnap-2016-10-02-22h25m44s186.png

Asadar, hai sa incepem. Ordinea e aleatorie – in principal dupa cum au fost asezate fisierele downloadate in folderul dedicat sezonului asta.

Continue reading Sezon Toamna 2016 – Partea I

Photon – The idiot adventure

– MINI –


Tip productie: OVA – 6 episoade

An lansare: 1997

Gen: Comedie,SF

Nota: 7/10


vlcsnap-2016-09-20-10h52m40s366

Nuditate, imperii galactice, planuri de uzurpare a tronului, elfi spatiali, super puteri, tehnologii magice, competitii pentru afectiune, un antagonist cu un nume dubios…si un protagonist redus mintal cu puterni incredibile; cam asta e ceea ce ofera Photon spre placerea vizionarii noastre.

Si am ras cu lacrimi in cea mai mare parte.

Povestea, aceea care e aici, nici macar nu conteaza. E o increngatura de elemente din SF-ul anilor ’90 din anime-uri, piperata cu ceva mister si o mana de intorsaturi de situatie care nu sunt nici atat de interesante, si nici atat de complexe incat sa merite discutate.

vlcsnap-2016-09-20-15h16m38s625

Umorul, in schimb, e atat de simplu si de eficient, incat chiar m-a suparat cand totul a inceput sa ia o intorsatura mai serioasa prin ultimul episod. Pana acolo a fost un fel de Gokudou-kun ceva mai amuzant, cu ceva tehnologie á la Tenchi Muyo, si ecchi-ul acela mai…curatel de prin anii ’90, care mie-mi face placere mereu sa-l descopar.

In schimb, momentele in care poveste  incepe sa se ia in serios sunt si cele in care as fi preferat sa revad episoadele anterioare.

vlcsnap-2016-09-20-10h56m38s439

O chestie care este, oarecum, demna de discutie, e faptul ca protagonistul de aici nu e prost…ci special. Personal eu n-am mai vizionat ceva pana acum in care personajul principal sa fie, fara ironie, autist. Felul in care se comporta, interactiunile sale cu cei din jur, felul in care reactioneaza la evenimente, sunt efectiv specifice unei persoane speciale…si e, cu focurile Iadului la calcaiele mele pentru asta, deosebit de amuzant in general de vizionat.

Toata povestea se petrece in jurul sau, cu el ca pilon central pentru multe chestii, si e complet dezlipit de realitate in general, abia intelegand ce se intampla si de ce. Tipii rai trebuie pocniti, fetele goale protejate, mancarea buna trebuie consumata…si la asta se incheie filozofia existentei pentru Photon. La o adica nu e mare diferenta fata de un Goku sau un Luffy, dar aici macar e de inteles simplitatea sa intelectuala.

vlcsnap-2016-09-20-10h51m40s038

Restul de personaje variaza de la o elfita foarte simpatia, la un antagonist atat de incompetent incat da intr-un fel de competenta pur malefica, si un rege al naibii de rau ce pare ca s-a ratacit pe aici dintr-un complet alt anime.

Ah da, si doau printese fantastic de proaste. Numele seriei e pe bune totusi.

Chiar si asa, e ceva catartic in a urmari persoane atat de simple intr-un univers atat de simplu, cu scopuri atat de simple. Niciun neuron nu munceste aici, doar absoarbe si se relaxeaza.

vlcsnap-2016-09-20-15h20m31s838

Desi e un OVA de 6 episoade nu am multe de zis despre el asa ca imaginile de pe aici vor vorbi de la sine. In principal umorul e rege, cu ceva momente dramatice care pica-n cap din cauza diferentei mari de tonalitate, si a faptului ca toate personajele sunt antrenate intr-un sceneta de teatru cu prosti.

E de vizionat atunci cand nu cereti nicio provocare intelectuala sau morala de la divertismentul vostru si cand doriti doar sa zambiti la penibilitatea unei aventuri SF in Galaxia Imbecilului.

Vizionare placuta.

vlcsnap-2016-09-20-15h28m03s244

Cu riscul de a deveni enervant cu astea:

Nu uitati ca puteti da follow, like, share sau chiar comenta direct aici pe blog; sau va puteti alatura pe FaceBook grupului Anime Paradigm daca v-a facut placere aceasta recenzie sau aveti nelamuriri / observatii / intrebari / injuraturi la adresa mea.

Toate cele bune pana la urmatorul articol.

Boku no hero academia

Cu mari puteri vin si lungi articole despre ele


Tip productie: Serie anime – 13 episoade

An lansare: 2016

Gen: Actiune, Shonen, Comedie


vlcsnap-2016-09-21-22h29m38s116

Eu sunt un MARE fan al benzilor desenate cu super eroi. Am avut norocul de a creste in acea perioada cand desenele animate cu super eroi, de diverse neamuri, erau destul de comune la televizor si le vizionam cu placere. Productii precum Spider-Man si X-Men din anii ’90 le tin minte cu multa nostalgie, care se intinde si catre chestii mai putin cunoscute – acum – precum Mighty Mightor, The Herculoids, Captain Caveman and the Teen Angels, Fangface, The centurions, sau incredibilul Galaxy Rangers.

Cat eram in scoala generala preferam sa-mi pun deoparte banii de buzunar pentru a cumpara orice gaseam cu Batman, Spider-Man, Superman – putinul care a existat si care a fost disponibil prin micul meu orasel – si cam orice altceva a mai fost tradus pe la noi.

vlcsnap-2016-09-21-22h49m39s679

Super eroii sunt o mare parte a identitatii mele de „nerd” si consider ca asa vor ramane mereu – mai ales cum, de ceva timp, am inceput sa colectionez mult mai serios cam orice-mi pica-n mana in materie de TPB-uri. E ceva fara varsta in povestea acelor superoameni ce-si folosesc darurile – sau blestemele – pentru binele nostru, al tuturor, fara a cere nimic in schimb. Fie ca e vorba de abilitati incredibile, de tehnologie incredibila, sau doar de ingeniozitate, supereroii sunt printre cele mai bogate surse de inspiratie pentru povesti fantastice, cu multe posibilitati de a fauri o experienta incredibila, adecvata oricarei varste.

La o adica, trebuie doar sa observam succesul Marvel din cinematografe.

 vlcsnap-2016-09-21-22h42m44s895

Astea fiind zise, presupun ca nu ar fi mare surpriza sa afirm ca am intrat in vizionarea Boku no Hero Academia cu foarte mari sperante – considerand ce am mai citit anterior despre seria asta – dar si cu destul de multe griji fata de ceea ce inseamna, in genere, un anime cu super puteri. Stiu de anul trecut, cu One Punch Man, ca se pot face si chestii interesante in genul asta in anime-uri, dar chiar si asa ma gandeam cat de usor ar putea da chix o premiza ca cea de aici.

Dar seria asta, spre bucuria mea, reuseste in doar cateva episoade sa ofere o experienta shonen compacta si foarte concentrata, punand atat bazele unei povesti „epice”, cat si oferind suficient material cat sa faca totul sa fie vizionabil si distractiv. Si toate astea se rezolva fara ca povestea sa se bazeze excesiv de mult pe trucul care a facut din One Piece ceea ce e azi: pregatire de teren in avans  pe o mie de episoade, doar pentru a te tine in suspans.

Povestea e simpla, eficienta, sustinuta de un cast de personaje colorat si divers – desi nu teribil de original – si actiunea e printre cele mai distractive pe care le-am vizionat intr-un anime scurt pana acum.

Si vom vedea, imediat, ce anume ticaie aici bine, si ce mai scrasneste.

 vlcsnap-2016-09-21-22h47m10s763

Dar pana atunci, hai sa mananc si eu o cioara, ca sa smulg o expresie de prin engleza. Nu se potriveste chiar bine, dar sa zicem.

Intr-una din recenziile mele anterioare, pentru Tokyo Ghoul mai precis, am fost destul de neingaduitor cu faptul ca anime-ul in cauza a lasat foarte multe fire de poveste libere pentru un eventual sezon 2, ce ar putea veni sau nu – la vremea respectiva.

Evident, pentru un anime scurt bazat pe un manga on-going, aceasi problema apare si pentru Boku no Hero Academia, dar din anumite motive ce tin de cum e construit anime-ul, precum si scenele cele mai importante ale sale, nu am sa consider asta ca fiind o problema reala. Veti vedea daca cititi mai departe de ce, dar am vrut sa fac clar faptul ca stiu ca exista o discrepanta in cum tratez acest element in aceste doua serii, si e intentionata.

 vlcsnap-2016-09-21-23h56m35s773.png Continue reading Boku no hero academia

Shimoneta to Iu Gainen ga Sonzai Shinai Taikutsu na Sekai

– MINI –


Tip productie: Serie Anime – 12 episoade

An lansare: 2015

Gen: Comedie

Nota: 7/10


vlcsnap-2016-09-15-20h39m29s208

Nici nu incerc sa zic din nou titlul chestiei asteia, de vreme ce e kilometric. Il voi numi, pur si simplu, Shimoneta. Traducerea ar fi Shimoneta: A Boring World Where the Concept of Dirty Jokes Doesn`t Exist…si avem un trend de acum de anime-uri care-si expun tot conceptul direct in titlu, in cazul in care nu stiti daca va intereseaza sau nu sa vizionati.

Nu, n-am sa scriu o recenzie pentru o comedie perversa ca asta, din varii motive – printre care faptul ca nu stiu in cate feluri pot repeta “E ATAT DE CRETINA!” fara sa devin plictisitor de citit.

vlcsnap-2016-09-15-20h34m10s323

Povestea e interesanta: Japonia a atins un nivel distopic de puritate morala prin legislatie care opreste orice material pervers din a exista, cu populatia controlata strict incat sa nu poata macar sa faca glume perverse. Unii tineri s-au saturat de o lume atat de plictisitoare si s-au decis sa intoarca intregul cerc vicios in cap prin reeducarea altor studenti in tainele sexului si ale perversiunilor, scotandu-i din carapacea lor de puritate casta cu ajutorul unor atentate la bunele moravuri.

Asta-i tot ce avem ca premiza. Restul e doar un lung drum catre cele mai absurde, idioate, cretine si porcoase glume pe care ar putea incerca sa le dea un anime fara a pica direct in genul hentai.

vlcsnap-2016-09-15-20h34m15s758

Si e BESTIAL conceptul. Am scris in diverse recenzii ca eu sunt gata sa accept orice idee cretina, oricat de absurda, atat timp cat e deosebit de distractiva incat sa fie amuzanta sau interesanta de vizionat.

Shimoneta, din pacate, e un mix cam 50-50 de executie geniala cu o poveste anime destul de plicticoasa, cu reversuri de situatie vizibile din Luna, si cu un antagonist atat de inutil si de prost nimerit incat trece din absurd in penibil.

vlcsnap-2016-09-15-20h46m19s513.png

Dar cand seria functioneaza, cand atinge acea saturatie de perversiune debordanta, cand glumele depasesc limitarile ecchi-ului standard, atunci actiunea explodeaza – nu, nu in jeturi fierbinti si groase, dafuq dude?! -.

Glume cu chiloti am mai vazut – absurd de multe prin anime-uri -, la fel si tipa abuziva fata de tip dar dubios de casta pusa fata-n fata cu un organ genital, si tot asa. Dar, fara sa picam in hentai, mai greu sa gasim o tipa atat de uda incat sa lase pete-n urma sa, in mod explicit.

vlcsnap-2016-09-15-20h43m34s987.png

Da, ma amuza cel mai de baza si mai animalic nivel de umor.

Partea animalica din mine e usor de agitat in jurul cozii, asa ca am ras la Shimoneta cu lacrimi atunci cand toata chestia tragea pe toti cilindrii, la turatie maxima. Au fost glume ce m-au luat prin surprindere, au fost momente cliche care m-au facut sa pun pauza ca sa savurez cretinismul de pe ecran, au fost momente in care mi-am rotit ochii si au fost momente in care am cascat neimpresionat. E un pachet mixt, care nu are cum fi pe gustul tuturor…si nici nu incearca.

vlcsnap-2016-09-15-20h44m32s677.png

Daca chiar as incerca, as cauta sa gasesc si ceva mai profund prin seria asta.

Moralitatea e relativa si pornografia nu e sursa perversiunilor, telefoanele mobile ne stapanesc viata si ne dicteaza ce e bine si ce nu e, libertatile noastre nu trebuie interpretate ca fiind unda verde pentru a incalca libertatile altora in scopul propriei placeri si tot asa. E ceva substrat piperat printre glume si printre replicile pline de jocuri de cuvinte perverse, dar e doar de fatada. Sa cauti inteles profund in asa ceva e o culme a labagismului intelectual – iertati gluma proasta va rog – spre care nu intentionez sa ma aventurez.

E insa, in interesul corectitudinii, necesar sa zic ca unele dintre glumele astea porcoase sunt…deplasate. Da, glumele porcoase in general sunt deplasate, dar aici unele instante reprezinta destul de clar asalt sexual, in acel mod slinos la care se pricep anime-urile de minune. Discutia se poate complica destul de mult aici si cred ca ar fi mai bine sa o las pentru forumuri sau grupuri de pe FaceBook, mai mult decat sa incerc sa disec eu aici ceva facut, clar as zice, in bezna completa a mintii.

vlcsnap-2016-09-15-20h40m55s398.png

Nu vreau sa detaliez mai mult de atat…caci nu pot. Asta e o comedie care incearca sa atinga un nivel Hen Zemic al perversiunilor, care incearca din greu sa treaca peste multe dintre acele limitari care fac anime-urile ecchi sa fie atat de plictisitoare cateodata, si care si reuseste cateodata.

Daca va place umorul crud, fara sens, fara inhibitii, si daca doriti sa vedeti un anime ce pare macar sa incerce, eu va recomand cu placere Shimoneta. Nu e ceea ce pare a fi si nu e mereu pe cat de dinamic si de distractiv ar dori sa fie…dar asta-i viata, nu avem mereu de toate.

vlcsnap-2016-09-15-20h47m29s308.png

Ca o nota care trebuie pusa si ea pe undeva: mi-a placut la nebunie felul in care au fost cenzurate diverse scene. E ceva prea poetic in a limita VOIT privirea publicului fata de cateva dintre cele mai perverse momente.

Under the dog

– MINI –


Tip productie: OVA – 1 episod

An lansare: 2016

Gen: SF

Nota: 5/10


In mod normal nu as vrea sa umplu blogul de prea multe postari de astea mini despre OVA-uri de 10-20 de minute lungime. In principal pastrez asta pentru ocazii ceva mai speciale – dezamagiri crunte sau surprize foarte placute -. OVA-ul asta este, intr-adevar, o ocazie speciala, in principal datorita istoriei de productie pe care a avut-o.

Dar ajungem imediat si acolo.

vlcsnap-2016-09-12-19h01m27s961

Intai de toate, ati avut ocazia sa vedeti trailer-ul pentru Under the dog de atunci cand incercau sa stranga bani pe Kickstarter?

Nu?

Vizionati-l mai jos. Astept. Da, da, e mai bine sa-l vizionati inainte sa cititi ce e mai departe.

Gata?

Bun, continuam.

THE CAKE IS A FUCKING LIE!

vlcsnap-2016-09-12-19h03m38s703.png

La vremea cand nu exista nimic mai mult din proiectul asta decat visul unor creatori si acel trailer, am incercat si eu sa donez, dupa posibilitati, ceva banuti. Am si postat pe grupuri de pe FaceBook despre proiectul asta si am incurajat lumea sa sustina asa initiative. Caci ele, intiativele, in sine sunt chestii foarte misto, mai ales cand rezultatul lor promite sa fie ceva diferit de norma anime actuala.

La o adica, elimini finantarea clasica si constransa de diversi factori de marketing, si ai sansa de a face ceva mai personal si interesant. Visele de genul asta sunt frumoase.

Iata insa ca a trecut campania de Kickstarter, banii s-au strans, rezultatul a iesit intr-un final pe net siiiiii…e fix acelasi cacat ca multe alte anime-uuri de actiune, mai notabil Canaan (2009).

vlcsnap-2016-09-12-19h08m35s591.png

Care e povestea aici?

Dracu stie. Ceva despre fete cu un fel de abilitati speciale care lucreaza ca asasine santajate, contra unor forte de ordine militare si a unor creaturi numite Pandora, cu scopul de a recupera un baiat cu o importanta speciala dintr-un liceu din Japonia.

Asta e, oarecum, si un spoiler a cam tot ce se intampla in cele 22 de minute de rulare al OVA-ului. Scuze, dar macar sa stiti la ce sa va asteptati.

Inteleg, sincer, ca e vorba de un OVA produs prin finantarea fanilor si ca a fost un proiect cu destul de multe probleme in spate, de natura organizatorica. Nu exista timp pentru a detalia ceea ce se intampla de fapt si nici nu trebuie sa fie mai clar decat e, considerand ca scopul proiectului e de a genera un episod pilot pentru o posibila serie finantata prin metode mai clasice.

vlcsnap-2016-09-12-19h02m49s890

Asa ca problema mea cu anime-ul asta nu tine de coeziunea povestii sau de faptul ca personajele sunt complet neinspirate si neinteresate, sau de faptul ca nu se intelege mai nimic din 20 de minute de actiune relativ decent animata.

Problema mea, pentru o schimbare, tine de faptul ca produsul final nu seamana aproape deloc cu ceea ce s-a vandut prin Kickstarter. Asta, SI cele mentionate in paragraful anterior.

vlcsnap-2016-09-12-19h08m01s273.png

Under the dog, pur si simplu, nu e interesat de vizionat. Se arunca in privitor cu multi termeni care au vreo importanta in capul cuiva, dar care in contextul actiunii nu reprezinta absolut nimic – si-mi pare ca pentru acelasi lucru se dau doi termeni la un moment dat.

In rest e cam ce te-ai astepta de la orice alt anime cu o pustoaica echipata cu o arma de foc, doar ca violenta e ceva mai crescuta aici. Faptul ca, din nou, locul de desfasurare al actiunii e un liceu, face totul cu atat mai insipid si plictisitor.

Ah, da, avem timp si de un sfarc pe acolo.Nu ar fi un anime daca nu ar am vedea un prim plan frumos cu un sfarc.

vlcsnap-2016-09-12-19h05m00s472

Imi pare rau de OVA-ul asta si de acei oameni ce au avut o viziune pentru el candva. Probabil nu asta e ceea ce ar fi trebuit sa fie, dar asta avem si asta judecam.

De evitat.

vlcsnap-2016-09-12-19h05m23s321

Ca o nota de incheiere: DA, poti avea o felie de poveste de 20-30 de minute lungime care sa fie si interesanta de vizionat, si sa fie si coerenta, fara a se pierde in terminologii obscure ce sa mascheze lipsa de material de vizionat.

Canon Fodder a reusit in colectia Memories (1995), Moondrive a reusit in Genius Party (2007) si chiar si Little Witch Academia (2013) a facut o treaba foarte decenta in mai putin de 30 de minute.

Ideea este ca durata limitata a unui anime NU este un impediment imposibil de depasit si nu trebuie sa fie o piatra de moara atarnata de gatul calitatii unei productii. Inteleg ca nu a fost o echipa normala in spatele acestei productii si nu a existat un proces de studio riguros care sa garanteze calitatea sa; dar nici Hoshi no Koe (2002) nu s-a bucurat de asa ceva, si e in continuare mai mult decat vizionabil.

Concluzia la care doresc sa ajung este ca nu cred ca circumstantele unei productii ar trebui sa eclipseze cumva discutia despre calitatea sa.

vlcsnap-2016-09-12-19h05m06s100